Prietenii noştri înaripaţi - păsările

Prietenii noştri înaripaţi - păsările

Prezentatorul׃

   „Natura este singura carte, din care fiecare filă păstrează câte un adevăr”, menţiona Goethe. Natura e un regat plin de taine, mister şi frumuseţi perene. Dacă obijduieşti o floare, parcă s-ar stinge o stea, iar cântecul unei păsări  din tăcerea unui codru secular e glasul lui Dumnezeu din tăcerea veşniciei, constată filozoful cu suflet de copil - L.Blaga. Fiecare din noi trebuie să conştientizeze răspunderea pentru viitorul plaiului natal.

   Aici sădim flori, admirăm roua în zori, aici suntem copii şi-s multe ciocârlii, iar Soarele din cer e un zeu …

   Păsările s-au înfrăţit la noi cu tot ce avem mai scump şi mai frumos: cu via, cu livada, cu codrul, cu casa noastră cea pururi ospitalieră. S-au contopit cu firea şi poezia meleagului nostru. 

Un declamator׃

          Maramă de cer viorie...

          În capăt de zare s–aud

          Vechi cântece de bucurie.

          Vin păsări cu soare din sud!

Sunt stoluri scăldate–n lumină,

Cu dorul de verde şi crud,

De norii de–argint se anină.

Vin păsări cu soare din sud!

           Şi–n cerc două berze se lasă

           În cuibul prin ramuri de dud.

           Copiii aleargă din casă

           Vin păsări cu soare din sud!                                      
                                                   

Alt declamator׃

Ah, iată primăvara!

Cu sânu–i de verdeaţă

În lume–i veselie,

Amor, speranţă, viaţă.

Alt declamator׃

           Peste sat, peste ogoare

           Aeru–i de sărbătoare,

           S–a întors de peste mare

           În stoluri triunghiulare

           La baştina lor de floare

           Păsările călătoare.

Şi acuma mic şi mare

Stau cu nasurile–n zare

De le–ndeamnă fiecare

Păsări, păsări migratoare

Hai, veniţi de peste mare!

           

Alt declamator׃

            Mihălache în livadă

            Sprijinind de–un vişin scara

            S–a urcat în vârf să vadă

            De nu vine primăvara.

Alt declamator׃

Vin în unghiuri,

Vin cocoare

I–an priviţi–le, copii

Cum aduc pe aripioare

Primăvara pe câmpii.

Alt declamator׃

Se-ntorc cocostârcii în ţara mea verde,

Cu caldele cânturi ce vin să dezmierde

Colinele plaiului molcum şi lin …

Priviţi-i!  Priviţi-i!…

Priviţi-i cum vin!

Ei vin, aducând pe aripi primăvara,

Iar codrii îşi scot din frunzişuri vioara,

Cimpoiul şi fluierul lor haiducesc.

Ascultă …

Ascultă cum codrii doinesc …

Cântecul׃"Vine, vine primăvara"

1. Vine, vine primăvara

    Se aşterne–n toată ţara

    Floricele pe câmpii                     

    Hai, să le adunăm, copii!            2 ori

2. Creşte, creşte iarba verde

    Ciocârlia–n nori se pierde

    Meii zburdă pe câmpii                 

    Haide–ţi să–i prindem, copii!         2 ori

3. Cucul, cucul cântă tare

    Pitpalacu–n luncă sare

    Jocu–i vesel în câmpii              

    Haide–ţi să ne jucăm, copii!     2 ori

Declamatorul׃

Afară–i din nou primăvara

Şi fâlfâind în senin

Se ntorc cocostârcii în ţară

Priveşte–i, priveşte–i cum vin.

Se întorc bucuroşi în cuibare,

Iar noi ne uităm cu mirare

Cum stau într–un singur picior.

                              Cântecul׃ „Cocorii”

Din depărtări,

De peste zări,

De peste nouă mări şi ţări,

Prin calde ploi,

Prin sfinte, blânde ploi,

Se-ntorc, se-ntorc din nou

Cocoarele la noi.

                 Refren׃

Iată vin, destramă norii

Şi se leagănă sub vânt,

Ce frumos se-ntorc cocorii

Spre al patriei pământ!

Să ne trezim, copii, în zori,

Să-i întâlnim  cum ştiam mai bine –

Cu ruguri, muguri

Şi cu dalbe flori.

Căci în Ucraina

Primăvara iarăşi vine.

                  Refren׃

Un  declamator׃

            În fund pe cer albastru

            În zarea depărtată

            La răsărit sub soare

            Un negru punct s–arată,

            E cocostârcul tainic

            În lume călător

            Al primăverii dulce

            Iubit privestitor.

Alt  declamator׃

Vă aşteptăm, dragi cocori,

Grauri şi privighetori

Primăvara ploi cu flori.

Te cântăm cu drag din zori

Pentru toţi tu ne eşti

O crăiasă din poveşti

Bun venit pe noi cocori,

Grauri şi privighetori. 

Alt  declamator׃

              Vin fârtaţii aşteptaţii

              Din adâncul depărtării

              Gospodarii pe timp şi spaţii

              Vestitori ai primăverii.

Graurul׃

Eu sunt graurul. Am sosit iarăşi şi vă aduc primăvara.

              Graurul de pe copac

              Mă întrebă ce mai fac?

              Vreau să cresc încă olecuţă

              Şi să meşteresc căsuţă.

                 Cântecul ׃„ Din adânc de zare‘‘

Din adânc de zare

Graurii vin în zbor

Cântă pe ogoare

Harnicul tractor.

                     Refren:

Mândra primăvară

Ne–a sosit pe plai

Hai, copii afară!

S–o întâlnim cu alai

Prin lunci şi poiene

Zboară fluturaşi

Capuşi scot afară

Gingaşi toporaşi.

                       Refren:

Gâze şi jivine

Ies din ascunziş

Zumzăie albine

Lângă urdiniş.

                       Refren:

Ciocârlia׃

Mă cheamă ciocârlie. Tare–mi plac gândăceii şi larvele de fluture. Îmi place foarte mult şi să cânt.

1. Ciocârlia îşi învaţă

    Puiul a cânta

    Fără cântec, dragul mamei,

    Nu putem zbura!

                            Refren:

Ţur – lur, lur, lur,

Ţur – lur, lur, lur,

Ţur – lur, lur, lur,   

Ţur – lur, lur, lur, lur.

2.  Noi avem numai un cântec

     Dragă puişor,

     Dar se cheamă „ Ciocârlia ‘‘

     Şi–i nemuritor.

                            Refren:

3.  Cântecul acesta veşnic,

      Puiule, să – l cânţi

      Fără cântec eşti pe lume

      Ca fără părinţi.

                              Refren:

Un declamator׃

   Sus pe cer vrăjit de soare

   Jos pământ de primăvară

   Şi din brazdă de ogoare

   Ciocârlia glonte zboară.

    

Sus, sus în înălţimi

Şi privind–o din câmpie

Vezi atât că mai rămâne

Doar un punct de ciocârlie.

     

      Când tresare că–i dus spre soare

      Şi când focul lui va piere

      Ea se lasă să coboare

      Ca un bulgăre–n cădere.

   

  Tot aşa din zare–n zare

  Ciocârlia se frământă

  Cercetând să nu dispară

  Cerul albastru şi pământul.

Ciocănitoarea׃   

Daţi–mi voie să ma prezint şi eu. Eu sunt doctoriţa copacilor şi am grijă de sănătatea lor anul întreg. Cum mă cheamă? ( ciocănitoare ).

            Mă numesc ciocănitoare

            Şi din zori încep cu munca

            De răsună codrii, lunca.

            Din postată în postată

            Ciocănesc pădurea toată

            Nici un arbore nu scapă,

            Cioc, cioc, cioc şi iarăşi cioc

            Eu cu viermii nu mă joc

            Cum îi văd, haţ de mijloc!

Rândunica׃  

Iar eu rândunică mă numesc Primăvara prevestesc.

           Bine aţi venit pe–al meu pământ,

           Frumoase rândunele,

           Să faceţi cuiburi în pridvor,

           La streşini albe din surcele,

           V–am aşteptat cu atâta dor,

           Frumoase rândunele!

Alt declamator׃          

Rândunica a sosit,

Primăvara vine.

Iată, mugurii–nverzesc,

Grădiniţele–nfloresc,

Tot e viu şi–ntinerit

Căci e cald şi bine.

            Ger, zăpadă, tot s–a dus,

            Primăvara vine!

            Răsărit–au mândre flori

            Şi prin zări se văd cocori,

            Verde–i jos, senin e sus

            Căci e cald şi bine.

Alt declamator׃

Lăsând pomi şi ierbi străine.

Rândunica acasă vine.

Frumoşi sunt şi pomii cei,

Însă nu sunt pomii ei.

Rândunica-i obosită

Şi-ar vrea apă, şi-ar vrea pită ...

Rândunică, rândunea,

Nu te temi că vei cădea?..

Rândunica bucuroasă,

Că acuşi va fi acasă:

- Nu mă tem că voi cădea,

Cade-voi pe iarba mea.

        

                          Cântecul׃ „Rândunica”

În rochiţă, în rochiţă neagră

Rândunica mititea,

Ziua-ntreagă,

Ziua-ntreagă,

Ziua-ntreagă, aleargă

Rândunica mititea.

Ba în valea-nourată,

Ba în dealul cel cu tei.

Ea aleargă ziua toată

Pentru puişorii ei.

Rândunica-i tare silitoare.

Rândunica mititea,

Ea cu mama

Are-asemănare, 

Rândunica mititea.

Ea în tot se potriveşte

Cu măicuţa, maica mea,

Numai că altfel vorbeşte,

Rândunica, rândunea.

Cucul׃    

Eu n–am să vă spun cum mă cheamă. Ghiciţi-mă după cântec.

          Cucule, ai voce–aleasă, cucu,

          Dar nu–i bine că n–ai casă, cucu,

          Că laşi puii la oricine, cucu

          Prin cuibarele străine, cucu,

          Cucule, măi cucule!

          Cucule, cânţi bine–n crânguri, cucu,

          Dar nu–i bine că eşti singur, cucu,

          Şi nu–i bine, şi nu–i bine, cucu

          Că ţi–i dor numai de tine, cucu

          Cucule, măi cucule! 

          Codrul este mândru tare, cucu,

          Numai floare lângă floare, cucu,

          Şi pădurea este dragă, cucu,

          Numai creangă lângă creangă, cucu,

          Cucule, măi cucule!

Prezentatorul׃

Iar acum pentru voi câteva ghicitori. Fiţi atenţi!

Coada ca o furculiţă,

Roşioară sub bărbiţă,

Iarna, plec de–aici din ţară

Şi mă întorc la primăvară.

                           ( Rândunica )

Cine–şi spune numele

Prin toate pădurile?

                ( Cucul )

Moşul Nicolaie

Doarme pe casă în paie.  

                     ( Cocostârcul )

Ţurlui – burlui

Eu în cer mă sui.

             (Ciocârlia )

Se tot duc înşirăţele

Şi se duc cu mare jele.

                           ( Cocoarele )

Noaptea răcneşte

Ziua se odihneşe.

                ( Bufniţa ).

Durata vieţii׃

Rândunelele trăiesc în medie 15 ani

Graurul – 20 de ani

Privighetoarea – 25 de ani

Papagalul – 140 de ani

Barza – 60 de ani

Vrabia – 13 ani

Piţigoiul – 10 ani

Cât de înalt zboară păsările׃

Cocostârcul – până la 4500m

Rândunica până la 2000m

Cioara – până la 2500m

Porumbelul – până la 100m

Vulturul – 3000m

Griful – 7000m

Ciocârlia – 300m

                            Viteza zborului păsărilor׃

                            Vulturul – 160  km / h

                            Lebăda – 88 km / h

                            Porumbelul – 62 km / h

                            Graurul – 72 km / h

                            Coţofana – 56 km / h

                            Cioara – 38 km / h

Cei mai buni...

- Cei mai buni cântăreţi printre păsări sunt: în dumbravă – privighetoarea, în câmp – ciocârlia, în pădure – mierla.

- Cei mai buni constructori de cuiburi – rândunica, piţigoiul.

- Cei mai buni zburători: vulturul de stepă – el zboară cel mai înalt, cel mai repede zboară lăstunul.

- Cele mai prietenoase păsări sunt: pescăruşii, rândunelele de mal, graurii.

- Cel mai repede fug: în pajişte – cristeiul, în stepă – fugaciul, în câmp – prepeliţa.

- Cea mai mare pasăre este struţul. Masculii ating înalţimea de 2,75m. şi greutatea de 156,5kg.

- Cea mai mică pasăre din lume este cocoşelul din specia kolibry – albinuţa. Lungimea lui este de 8,3 mm, cântăreşte doar 1,6 grame. Se hrăneşte cu nectar din flori ca şi unele insecte.

Ştiţi oare că?...

·                   Într–o zi 1000 de grauri nimicesc împreună cu puişorii lor – 20 kg de lăcuste.

·                   bufniţă mănâncă într–o vară 1000 de şoareci.

·                   Un cuc mănâncă într–o zi până la 76 de omizi.

Prezentatorul׃

    A trăi în armonie cu natura – iată dezideratul la care a ajuns demult înţelepciunea omenească.

   Faţă de prietenii înaripaţi, ar trebui să avem o grijă părintească: Sărbătoarea păsărilor nu trebuie să fie o singură zi în an. De ele nu trebuie să uităm anul împrejur! Pentru toată grija care le-o poartă omul în clipele cele mai grele, păsările ne mulţumesc  de o sută de ori mai mult: protejeză pădurile, recolta pe câmpii, în grădini şi livezi. Şi ne bucură cu triluri divine!

   Natura este CARTEA din care am învăţat  şi vom învăţa mereu. Nu sântem regi ai naturii, ci copiii ei. Ea nu-i un templu, căruia trebuie să ne închinăm, ci un laborator, în care se cuvine să lucrăm chibzuit. Pământul ne este leagănul de asupra căruia veghează zilnic Soarele primenitor. Din razele lui se naşte Primăvara tuturor!