Întâi martie

Întâi  martie zâmbitor ne aduce-n dar un mărțișor

Baba Dochia:

 -  E mart! Dar e frig şi vă spun că bine v-am găsit şi vă primesc pe toţi în împărăţia mea. Eu sunt Baba Dochia şi sunt stăpâna acestui anotimp. Mai am timp de 15  zile pentru ami scutura cojoacele.

Zâna Primăverii:

- Dar mai fie-ţi milă de noi. Destul ne-ai îngheţat, ne-ai îmbujorat. Fă-i cale altui anotimp mai frumos, cald şi plin de viaţă, a cărei stăpână sunt eu – Zâna Primăverii.

Baba Dochia:

- Nu-ţi voi da această posibilitate!

Zâna Primăverii:

     - Din zăpadă ghiocelul

A scos vesel clopoţelul

Şi-a sunat în patru vânturi:

Ghiocelul:

     - Hai, treziţi-vă pământuri

Şi voi ierburi de tot felul

Fluturi şi albine

Primăvara vine!

Prezentatorul I

   Aşa s-a întâmplat, aflăm din legendă. Atunci când ghiocelul a ieşit de sub zăpadă, încălzit de razele blânde ale soarelui, Baba Dochia văzându-l l-a îngheţat. Iar întâlnindu-se cu Zâna Primăverii şi luându-se la ceartă, ea şi-a spart degetul într-un măcieş. Sângele cald a căzut în locul unde era îngheţată această mică şi firavă fiinţă. Sângele cald, căzând pe zăpadă, i-a ajutat ghiocelului să reînvie. De atunci se zice că culoarea ghiocelului e albă ca culoarea zăpezii, iar în mijlocul lui se vede o picătură de culoare roşie. Din timpul acela se spune că ghiocelul este cel ce umple sufletul de speranţă. Şi dacă o să găsiţi în poiana din pădure ghiocei, să nu vă grăbiţi să-i rupeţi. Staţi o clipă locului şi ascultaţi cu atenţie. O să desluşiţi în liniştea din jur un sunet abea auzit. Ei trezesc natura. O cheamă la viaţă.

 

Prezentatorul II

  Vine primăvara și odată cu ea vine și băltărețul însoțit de razele calde ale soarelui. Vine să dezmorțească pământul, să pornească apele primăverii, să usuce cărările. Poate că anume băltărețul e acel Făt-Frumos din poveste, care s-a luat la trântă cu Zmeul, care aduce pe meleag frig și foame. Se spune, că Făt-Frumos l-ar fi doborât pe Zmeu și a scăpat-o pe Primăvară din robie. Dar voinicul s-a ales cu o rană în dreptul inimii. Unde picura sângele roșu zăpada se topea și în acel loc își scotea capul la lumină câte un ghiocel. Cică, de atunci în amintirea petelor roșii pe zăpada alba, oamenii își dăruiesc unul altuia mărțișoare făcute din ață roșie și albă.

1. Prima zi de primăvară

Primul strigăt de cocor,

Primul cânt duios în ţară

Primul murmur de izvor.

                 Prima brazdă semănată

                 Primul vuiet de tractor

                 Prima-i glia înmirezmată

                 Primu-i omul muncitor.

2. Martie! Bine-ai venit

Toţi copii te-au dorit

Ne-ai adus o primăvară

Peste luncă, peste ţară

Apele s-au dezgheţat

Păsările cuib îşi fac.

Martie noi te rugăm

Ziua primăverii s-o serbăm.

3. Undeva în depărtare

Norii se zbuciumă pe cer

Dar la orizont apare

Chipul blândei primăveri.

4. Vine primăvara vine

Seamănă pe lume bine

Pomul bun înmugureşte

Omul bun întinereşte.

Iedul e dorit de luncă,

Omul e dorit de muncă

Într- albinele în floare

În om gând curat şi soare

Vine primăvara, vine

Seamănă pe lume bine.

Cântecul׃ ”Vine primăvara”

Vine, vine primăvara

Se aşterne-n toată ţara

Floricele pe câmpii

Hai să le adunăm, copii

                   Să le srângem în buchete

                   Să le dăruim la fete

                   Şi la scumpi învăţătoti

                   La bunici, mămici şi surori.

Haideţi să privim în zare,

Cum vin stoluri de cocoare.

Graurii ne cheamă-n crâng,

Ca să-i auzim srigând.

                     Primăvara vine, vine

                     Cu aripile ei pline

                     De brănduşi şi ghiocei

                     Mărţişoare printre ei.

Prezentatorul I

   Se știe, că odată cu răzbaterea ghioceilor de sub zăpadă, își face drum și primăvara spre meleagurile noastre bucovinene. Cocoarele și ghioceii sunt solii primăverii, care îi dau de știre iernii să-și ieie tălpășița, adunându-și covoarele albe, redând locul celor verzi. Acest fraged și plăpând ghiocel a devenit un simbol al vetejiei, tendinței spre lumină. Cât de neînfricat trebuie să fii, ca să răzbați prin zăpada rece și scorțoasă la lumina zilei.

    

5. Din albul fulgilor de nea

Şi din a soarelui sclipire,

Îţi dăruiesc un mărţişor,

Aducător de fericire!

             E mic şi neînsemnat,

             Dar plin de bucurie!

             E gândul meu cel mai curat,

             Care se îndreaptă către tine!

6. Am trimis la tine-n zbor

Un mesaj de mărţişor

Sănătate, fericire

La mulţi ani şi numai bine!...

7. Martie cel călător

Îţi trimite-un mărţişor

Nu e lucru de valoare

Dar atenţia e mare!

8. Un fulg de nea rătăcitor,

Văzând că primăvara vine,

Ţi - aduce-n zborul său uşor

Un mărţişor frumos ca tine.

9. În poiana amorţită,

Soarele vâslea uşor

Şi din iarba vestejită

A ieşit un mărţişor!

Cântecul׃ ”Mărţişoare, mărţişoare”

Primăvara maică dulce,

Suflă neaua prin câmpii

Şi pe-aripi de vis ne-a duce

Mărţişoare bucurii.

                  Mărţişoare, mărţişoare

                  Lamură de dor nestins,

                  Dalbe picături de soare

                  Vii la pieptu-mi s-au aprins.

E culoarea păcii albă

Roşu al logodnei semn

Fir cu fir unite-n salbă

Sunt al dragostei îndemn

                   Alb cu roşu se îngână

                   În luciri de mărgărit,

                   Bat alături două inimi

                   Două daruri s-au unit.

Prezentatorul I

   Sosirea primăverii este întâmpinată cu mare bucurie în toată lumea. Din vremuri străvechi frumosul obicei de a întâlni primăvara cu podoabe de culoare alb-roșie există la mai multe popoare antice: la români, slavi, greci, germani.

Prezentatorul II

   Roșul – simbolizează putere, sănătate, bujorii obrajilor, reîntoarcerea soarelui, iar albul – frumusețe, curățenie fizică și morală, fericire, gingășie, pace, puritate, lumină, sfințenie. Anume de aceste culori sunt mărțișoarele, care se dăruiesc în ziua de 1Martie.

   

10. Simbol al primăverii

Aducător de soare

Ne prindem alb cu roşu

La piepturi mărţişoare.

                       Prinse sus la piept

                       Lângă inimioară

                       Semn că s-a născut

                       Încă o primăvară.

11. Primăvara harnică,

Primăvara darnică

Ne împarte tuturor

Câte un dor şi un mărţişor.

12. Bun venit la noi în ţară

Bun venit la noi în prag

Dulce, calda primăvară

Anotimpul cel mai drag.

13. Când dau ghioceii-n floare

Se prind la piept mărţişoare

Roşu – alb – două culori

Două blânde sărbători.

                Eu mi-am pus în piept cu dor

                Roşu- alb – un mărţişor

                Şi cu el la inimioară

                Simt c-adie primăvară

Luna martie de-acum

Iat-o pornită la drum

Cu zâmbet şi cu mult soare

Şi roş – albe mărţişoare.

14. Sunt micuţ şi frumuşel

Şi mă cheamă ghiocel

Eu alung iarna din ţară,

S-aduc dulcea primăvară.

Prezentatorul I

   Mărțișorul, două fire roșu și alb împletite duios. Sângele și zăpada. Bujorul și lăcrimioara. Focul și lacrima.

   Mârțișorul e întâia sărbătoare a acestui drag anotimp. Dăruim în această zi mărțișoare mamelor dragi, taților cu palme bătătorite, bunicilor cu iarna în păr.

Prezentatorul II

  Dăruim mărțișoare învățătorilor, care ne-au ținut în palma lor mânuța unei păsări speriate, învățând-o să aștearnă pe foaie primele litere. Dăruim mărțișoare prietenilor, colegilor, surioarelor și frățiorilor.

Prezentatorul I

  Mărțișor – două fire, două culori în dreptul inimii. Le purtăm ca să ne aducă noroc, să ne facă mai buni, să ne învețe a zâmbi mai des.

Prezentatorul II

  Două culori atât de simple și frumoase, una albă și alta roșie, două culori ca două mărgăritare, ca două stele strălucind la pieptul fiecărui din noi. Cu câtă bucurie primim acest mărțișor și tot așa îl dăruim celor dragi.